Cel mai urât cuvânt din lume
Până nu de mult, am crezut că "borcan" este cel mai urât cuvânt din lume. Ba mai mult: eram convins de asta. Pur și simplu nu îmi plăcea cum sună. Fără vreun motiv anume. Atât
viata
Este sau nu feminismul o prostie?
Eu așa cred: că feminismul este o prostie. Și, deși am exprimat această opinie de mai multe ori "între patru ochi" (unor persoane diverse, unele conisderându-se chiar feministe), este pentru prima dată când spun acest
“Ca o greșeală-n care-am stat…”
Cred că lucrurile nu pot fi spuse mai simplu decât atât: dintr-un anumit punct de vedere, viața este doar o înșiruire de greșeli. Iar viața mea, fără doar și poate, se poate defini și astfel.
Invitație la “poevie”
Pentru că astăzi este Ziua Internațională a Poeziei... și pentru că, tot astăzi, este Ziua Internațională de Combatere a Insomniei: hai să ne vedem la un pahar cu vin! Și dacă vinul o fi "bun,
Universuri paralele
"Undeva, într-un univers paralel, suntem împreună. Și ne e bine." Era sincer: îi plăcea să creadă în teoria asta cu universurile paralele și infinitele posibilități. Și se complăcea în ea ca într-un pahar cu vin
Pietoni prin viață
M-am cufundat de atâtea ori în câte o iubire greșită încât simt că am uitat cum e să mai iubești sau să mai fii iubit. Asta fac aproape toți oamenii mari, îmi spun: se cufundă
Lecția despre A
Se ia un pui de om, se ambalează sub formă de elev și i se cere să deseneze ceea ce i s-a spus la fabrica de făcut adulți că ar trebui să deseneze: litera A.
Despre înțelegerea lucrurilor
Unul dintre lucrurile pe care mi le-a dăruit depresia este o anume capacitate de înțelegere a lucrurilor. Deschidere paranteză mare. { Este pentru prima oară când articulez public cuvântul "depresie" într-o legătură directă cu mine.
Ziua în care m-am mai urât puțin
Radu era foarte fericit: începuse de câteva zile clasa întâi, iar astăzi își făcuse o prietenă nouă. O fetiță blondă și zurlie pe care a alergat-o de la un capăt la altul al parcului pentru
Pădurea
El contempla lumea de pe o pajiște aflată în mijlocul pădurii. Era o pădure deasă, formată din copaci nemaivăzuți. Atât de deasă încât, uneori, el rămânea nemișcat, încercând să străbată prin desișul zău cu auzul:
Inorogul știrb
Acesta este adevărul: nu poate exista pe lume cineva care să se bucure cu adevărat de lucrurile mici. Iar când spun lucruri mici mă refer, desigur, la bobul de strugure, bobul de mazăre, bobul de