Intr-o insemnare din noiembrie 2006 intrebam (aproape) retoric: ce mai inseamna PR-ul? Astazi, Michael Arrington afirma ca “PR-ul, ca profesie, este distrus”:
“They’re trying to apply the same rules they used when the number of journalists covering their companies was a manageable, chummy lot. Today there’s a whole spectrum of people writing about startups in big media publications, large and small blogs, Twitter, Friendfeed and everything in between.
Most PR folks don’t read blogs and certainly don’t understand them. (…)Some bloggers really cultivate PR relationships, but for me PR is the last refuge when I’m attacking a story. They keep trying to put out the fires I’m starting.”
Este o provocare pentru oamenii din comunicare sau este semnul ca trebuie sa se “reorienteze”?
PS: Bogdane, stiai la ce te inhami, nu-i asa?
@ Bogdan,
Da, asa e, “anonimilor” nu trebuie sa li sa raspunda. Am incercat sa evit aceasta masura, dar, probabil, voi fi nevoit sa pun un disclaimer prin care sa anunt ca orice comentariu cu nick-ul “anonim” nu va mai fi aprobat pe acest blog.
@ Gigi,
Pari a te apropia cu pasi mari de ceea ce descurajez pe acest blog: atacurile la persoana. Sper sa nu se ajunga pana acolo. Multumesc.
In regula, ma retrag cu scuzele de rigoare. M-am inflamat si eu cum s-au inflamat si altii in fata unor vitejii necalificate dar ma voi abtine. Departe de mine atacul la persoana. Corijarea derapajelor prin ironie dezgustata, recunosc, ridic mana.
Regret doar ca nu am primit niciun raspuns la comentariul ontopic. Referitor la un articol anterior al tau, recte cel cu succesul de audienta al lui Zoso, in care spuneai de strategia lui de a nu se implica prea mult in comentarii, as avea o singura remarca de facut: blogul lui este unul universal-nespecializat, pe cand pe Sorin-Tudor.ro exact la o parere avizata te astepti 🙂 Sorry daca nu era cazul unei astfel de opinii.
@gigi – nu stiam acest amanunt, dar nu schimba datele problemei. Daca destinatarului nu-i este interzis (si tot ce nu-i interzis este permis – in principiu) printr-un contract sa divulge continutul scrisorilor, asa nici celui de-al 2-lea destinatar (care primeste de la primul destinatar) nu-i e interzis. Multumesc de clarificare.
@bognanel&sorin: Off, cat ne atacam pe amanunte… Nu trebuie sa mi se raspunda.
@Sorin: se pare ca am facut o confuzie, pornind de la articolul tau am ajuns undeva (nu mai stiu unde) la respectiva remarca legata de strategiile de blog… mea culpa, oboseala…
@ Gigi,
Ok, voi incerca un raspuns. Insa unul cat se poate de personal (te rog, retine acest amanunt):
1. marketingul nu si-a atins vreodata limitele (din contra). Dovada stau chiar nenumaratele produse cu “extract de pisici”. Faptul ca din multitudinea de produse la fel (ca pret si calitate) sunt preferate unele, ca altele sunt lansate desi piata pare sufocata si ca se obtin profituri dovedeste asta;
2. Din cand in cand, mijloacele de actiune pot obosi. Asa cum spui tu, isi ating limita. Insa altele sunt gasite. Unele sapa santuri in mintea consumatorului (de cate ori ai vazut pe cineva punand in gura un singur tic-tac?!), altele profita de aceste santuri sau incearca sa le schimbe directia;
3. candva, acest blog se descria astfel: “despre relatii publice, marketing politic si comunicare online”. Astazi primele cuvinte au disparut. Si asta pentru ca – personal! – cred ca pr-ul traditional a incetat sa mai existe. S-a transformat in altceva. Strategia, obiectivele, demersurile sunt altele. Nu mai este suficient sa “spui repetat ceea ce faci bine”. Trebuie sa vezi daca poti lansa trenduri sau cum poti profita de cele deja existente. Mai comunicativa, societatea este, in fapt, mai superficiala. Uita repede, este plicitisita de la natura si injura cu sarg. Declara ca uraste manipularea dar sta la cozi pentru a-si etala independenta in acelasi ambalaj uniformizant (o pereche de blugi, un iphone etc). Cred ca, vorba ta, “se intelege ideea”…
@gigi:
“…pe acelasi segment, o sumedenie de produse, cosmetice de ex, care de care mai aberante: cu extract de perle, cu formula tinereti, cu pisici si era sa mai zic eu ceva. Doar doar te-o face sa renunti la ce folosesti. Pai nu este risipa? IMENSA. Si atunci, ma intorc la origini: la ce bun haosul asta al pietii libere cu marketingul ei…”
Simplu: cum zicea cineva care chiar se pricepea la marketing “A new sucker is born every second”.
[…] daca tot am incercat cu cateva zile in urma sa spun intr-un mod personal – si cam neconventional – ce cred eu ca mai inseamna pr-ul, iata un alt fragment din Copiii mintii: Trebuie sa descopar povestea care poate fi crezuta, apoi […]
[…] confirme ca magnificul PR 2.0 – super-eroul care trebuia sa salveze o industrie careia i se trageau clopotele – este mort din fasa. Si, partea cea mai amuzanta trista: campania de PR pentru funeralii este […]