Daca tot am pomenit in insemnarea precedenta de Orson Scott Card si de saga lui Ender si daca tot am incercat cu cateva zile in urma sa spun intr-un mod personal – si cam neconventional – ce cred eu ca mai inseamna pr-ul, iata un alt fragment din Copiii mintii:
Trebuie sa descopar povestea care poate fi crezuta, apoi sa gasesc o explicatie alternativa care sa poata fi inteleasa de ceilalti si care sa aiba sens si puterea de a transforma, pentru ca dupa aceea sa spun acea poveste – chiar daca si ea este o inventie, cu nimic mai adevarata decat povestea care o crede oricine?
Tocmai ai prezentat modul de lucru al DNA în dosarul Zambaccian. Te pomeneşti că Daniel Morar se pregăteşte să-şi schimbe meseria şi s-a pus pe citit…
@ Constantin,
Stiu cel putin 3-4 “povesti de succes” care n-au legatura cu dl. Morar. 😉 Si, daca tot a venit vorba despre domnia sa: banuiala ca s-ar fi pus pe citit e una laudativa?
Nu era laudativă, era de spaimă! Că dacă le înţelege cum înţelege Codul Penal, am rupt-o’n fericire!
Superb fragmentul. O scurta poveste despre toate povestile.
Cat despre legatura cu justitia, mi se pare cam penibil ca atunci cand canta o vrabie in parc sa vezi o aluzie la “pasarica”, iar cand respiri aer curat la munte sa-ti aduci aminte ca metroul din Bucuresti nu are aer conditionat.
Omul e o fiinta umana, parol! 🙂
[…] fi o prezentare onesta in cadrul careia voi vor deschis despre ce mai inseamna PR-ul si de ce cred ca singura solutie este reinventarea […]
[…] Publice, asa cum am fost obisnuiti sa le intelegem in ultimele decade, au incetat sa mai existe. Intr-o era a comunitatilor, PR-ul trebuie sa puna mai […]