Time

Astazi mi-am dus unchiul la intalnirea de 50 de la terminarea facultatii.

50 de ani… Cate un fir de par alb ridicat de vant: un zmeu peste coama unui deal inzapezit. Si zambete largi luminand frunti brazdate.

– Ce faci X? X… Nu te-am mai vazut de exact 50 de ani… Face un pas in spate, ridicandu-si in acelasi timp privirea. Ca intr-o miscare de tango. Sau, ceea ce am vazut eu prin filme si am dedus ca ar putea fi o miscare de tango.

– Pai daca ai chiulit de la celelalte intalniri! De ce ai chiulit? Ochii i se umezesc imperceptibil, cautand aprobarea tacita a celei de a treia persoane prezente.

– Marinarul, asa ii spuneam, Marinarul. Purta un tricou in dungi, asa, lung, spune dansatorul, dand din maini intr-un gest care altadata ar fi fost energic.

Din stanga apare o doamna cu ochelari fumurii. Proaspat coafata, reusind sa imbine perfect notiuni aparent nemiscibile: cochetaria si varsta. Ajunsa in apropierea celor trei varstnici observa brusc, in chiar momentul in care acestia isi revenisera din mutenie si se pregateau sa o salute, acel ceva pe care doar femeile il pot observa pe o fusta. Fireste, se apleaca si scutura de pe fusta ceva-ul pe care noi, barbatii, suntem sortiti sa nu-l vedem vreodata. Un gest ramas neschimbat inca de cand s-au inventat fustele. Si la care barbatii reactioneaza identic tot de atunci.

– Vai, Y, nu te-ai schimbat deloc! Vorbesc toti trei in acelasi timp, insa doar unul reuseste sa rostogoleasca cuvintele in manifestari sonore.

– Ei, nu m-am schimbat. Am… imbatranit, spune ea. Si se imbujoreaza.

Time is on my side, obisnuia sa spuna generatia Rolling Stones. Rolling…

Voi cand ati simtit ultima data ca timpul este de partea voastra? Si cand ati vazut ultima data o femeie imbujorandu-se cu adevarat?