Cand bati la usa unui om, il rogi sa te primeasca in casa, iar apoi nu spui nici măcar multumesc, dovedesti că nu ai bun-simt. Fireste, traim intr-o tara libera, unii pot vietui si fara a avea bun-simt.
Cand intri in casa unui om si, in fata invitatilor, spui numai cuvinte frumoase la adresa gazdelor (si mai ca esti gata sa faci lumbago de la cat le-ai pupat mainile), iar apoi arunci cu namol in toată lumea, se numeste că esti nesimtit. Sigur, intre a nu avea bun-simt și a fi nesimtit este o mare distanta. Unii o parcurg insa cu o uimitoare usurinta: nu numai ca asa s-au nascut, dar, mai mult, au vocatia nesimtirii.
Cand participi la o intalnire care a avut ca tema socializarea, iar tu intelegi doar ca ai o oportunitate pentru a-ti dovedi prefacatoria si a asterne un snop de mizerii online, inseamnă ca ai, pentru a mă exprima elegant, vadite probleme de logica.
Ieri, un nesimtit m-a privit in ochi, gudurandu-se pe langa mine din dorinta de a fi bagat si el in seama. Un om cu o minima verticalitate morala ar fi ales ca, in locul lui “ma bucur sa te cunosc” (din neglijenta am impresia ca am pacatuit prin a-i raspunde la fel), sa intrebe ceea ce il mistuie. Chiar daca pentru fiinte ca el, incercarile logice pot fi dureroase.
Fireste, as fi incercat sa-i explic in asa fel incat sa poata intelege care este diferenta dintre un internship si un training. Ba chiar i-as fi putut explica si altele astfel incat, daca tot se zbate in mizerie, macar sa o faca in cunostiinta de cauza.
Nesimtitul a ales lasitatea, ca forma unica de exprimare…
Omul care a scris randurile de mai sus se crede “strateg online”. “Specialist”, “cunoscator” etc. Daca ar fi fost macar pe sfert din ceea ce isi inchipuie ca este – nesimtitii au mereu o imaginatie bogata – si-ar fi dat seama ca se face de ras vorbind fara a avea datele care sa-i permita o minima concluzie. Si, mai important, si-ar fi dat seama ca ar putea face rau chiar organizatiei din care face parte. Nu voi detalia aici din ce motive ar putea face rau; pana si nesimtitul va reusi sa isi dea seama la un moment dat. Si nu ii voi pronunta numele: spre deosebire de el, eu chiar respect oamenii si organizatia in care lucreaza.
In imaginea de mai sus exista o subliniere. Si nu pentru ca este o greseala gramaticala. Greseli facem cu totii, nu este un capat de tara (nici macar atunci cand greselile raman chiar daca, asemeni personajului in cauza, tot editam textul). Am facut sublinierea pentru ca, ironic, eu si nesimtitul uram aceleasi lucruri.
Cu o singura diferenta: el este chiar personificarea greselilor sale.
In online, oricine gaseste puterea sa spuna lucruri atat de rele in necunostinta de cauza! Este incredibil si strigator la cer ca un om care se crede “strateg online” sa afirme lucruri despre CEVA la care nici macar nu a fost de fata,si, mai presus de toate, sa aiba lasitatea de a nu putea spune in fata ( ci sub aripa mereeeu ocrotitoare a online-ului) ca ii displace ceva, sau chiar sa critice. Dar, cum spune Caragiale, “traim intr-o soţietate fără moral si fără prinţip.” 😐
Cu tot respectul, nu pot sa tac cand vad si aud asa ceva.
Eu cred că ar fi fost mult mai ok să nu publici un astfel de articol. Fiecare are o opinie, dar nu văd rostul spălatului rufelor murdare în public.
Jos palaria pentru articol !
@ Buddha,
Sunt perfect de acord cu tine, fiecare are dreptul la opinie.
Am ales sa public asta pt ca eu si personajul in cazua ne-am vazut ieri. Ar fi putut avea minima decenta de a intreba. Sau, macar, de nu fi atat de lingusitor.
Si, cel mai important: daca as fi fost doar eu cel atacat, nu as fi raspuns (de obicei nu raspund la atacuri). Am raspuns pentru ca atacat oamenii de care m-am atasat foarte mult.
Iar ei chiar nu meritau sa fie tratati asa, oricat de mare ar fi dorinta unora de a poza in zmei.
Eu zic ca mai intai sa indrazneasca distinsul domn sa poarte o discutie amicala cu invataceii si abia apoi sa-si permita sa “urasca” ce observa. Oricum, presupunerile astea cu iz de adevar categoric, scoase pe post de argumente il fac pe nenea strateg online sa para cel putin ridicol.
Si pana una-alta criticile pentru ceva ce se face pentru prima data-n online-ul romanesc nu-si au rostul atata timp cat n-ai cu ce altceva mai bun sa le compari.
oricum, logica unei persoane care spune ca o sa treaca multa vreme pana o sa avem experti pe social media, dar in schimb arunca cu rosii in oamenii care fac pasi mici in directia aia e destul de edificatoare pentru a-l citi ca om.
@ Ligia Adam,
Perfect de acord cu tine.
@Sorin,
Am simtit eu, ca mai ales pentru noi ai scris acest aritcol.
Te sprijin pana la capat.
@Buddha,
Omul in cauza a avut o parere. OK. Dar daca vii in “casa” gazdei,o lingusesti, ii spui ca iti place, si apoi arunci cu mizerii in spatiul asta (doar pentru ca te face mai puternic) e mai mult decat aiurea si ridicol. Atat timp cat nu ai fost in stare sa spui ceva in fata, din punctul meu de vedere, esti o persoana cu caracter 0. Articolul asta e perfect legitim. Si nu spun asta pentru ca fac parte din acei mai sus mentionati “invatacei” si ca Sorin Tudor este cel care ne-a sprijinit si ne-a invatat, ci pentru ca persoana in cauza nu a avut nici macar bunul simt sa isi faca parerea exprimata public, ci, din contra, a ales mai intai sa faca pe interesatul si binevoitorul. Ceea ce, evident, se pedepseste.
Pacat,
Aveam o parere buna despre Tudor. I-am lasat un comment pe http://tudortotolici.ro/blog/2009/pr365-o-mare-mascarada/comment-page-1/#comment-36
Am un prieten care are o expresie potrivita pentru astfel de situatii, dar e cam licentioasa si nu-mi permit sa-ti poluez blogul cu ea. Ti-o spun live 🙂
Eu m-am enervat si atacat teribil la articolul sau. Si, la fel ca multi altii aveam o parere buna sau macar ok.
Eu cred ca articolul tau e perfect :). As fi incercat sa o spun si nu as fi putut sa o spun asa bine. 🙂
Nu va suparati si nu puneti la suflet.
Este trist ca nu exista oameni de caracter si cu bun simt.
Buna Sorin,
1. Am venit la evenimentul de luni invitat de Anca nestiind ce se intampla acolo. Am fost binevoitor si diplomat cu toata lumea pentru ca asta este firea mea nu pentru ca incercam sa impresionez pe cineva cum ma acuzi. In seara aia am aflat detalii exacte despre proiecte si exact ce a presupus acesta.
2. Am hotarat sa imi expun parerea pe blog in ideea in care intrunirea de la Pizza Hut avea cu totul alt rost.
3. Nu imi amintesc sa fi dat noroc cu tine, sa te fi salutat / laudat etc. Nici macar nu am interactionat atunci asa ca probabil ma confuzi. Te-as ruga sa iti retragi macar expresia “un nesimtit m-a privit in ochi, gudurandu-se pe langa mine din dorinta de a fi bagat si el in seama”. E o injurie grava pe care mi-o aduci fara nici cea mai mica baza reala.
4. Nicaieri pe blogul meu nu ti-am adus vreo injurie directa tie, deci apelativele gen “vocatia nesimtirii”, “vadite probleme de logica” etc nu mi se par potrivite.
5. Nu am incercat sa denigrez deloc scopul activitatilor derulate de tine si nici a proiectului in sine pur si simplu am vrut sa arat alta fata a lucrurilor. Nimic din ce am zis acolo nu cred ca poate fi contrazis. Ai facut miscarea asta SI pentru imagine. Cel putin 50% din cei care au terminat internship-ul nu au invatat cu mult mai mult decat stiau inainte. Articolele scrise de ei sunt in mare parte slabe iar cele care ies in evidenta sunt scrise de oameni care au talent si atat.
6. Limbajul folosit de tine este unul foarte colorat care m-ar fi determinat in conditii normale sa ignor un astfel de post. As vrea totusi, exact cum ti-am zis si pe mail, sa ne intalnim la o cafea sa discutam mai pe larg. Si cu ocazia asta sa poti asocia si o fata cu numele meu si sa nu ma mai confuzi pe viitor.
7. Daca cineva poate sa contrazica pertinent si logic argumentele mele fara sa se lege de stilul in care e scris articolul si de greselile gramaticale e bine venit. Si cu siguranta imi voi recunoaste greseala.
Pana atunci, cu stima,
Tudor T