De luni, 7 decembrie, intreaga Romanie se va schimba.
Am sperat mereu – am sperat din tot sufletul – ca Siviu Brucan s-a inselat:
“Pentru a deprinde democratia, romanii vor avea nevoie de 20 de ani“. (Silviu Brucan, ianuarie 1990)
Am sperat, vreme de 20 de ani, ca avem resursele pentru a-i trimite, dincolo de neant, un hohot de ras. Insa, pe 3 decembrie, la ora 19:00, inimaginabilul s-a produs.
Visul lui Ion Iliescu (si cosmarul unei intregi natiuni)
Pe 3 decembrie 2009, televiziunile nu ne-au aratat doar o dezbatere electorala. Ne-au aratat cum, dupa 20 de ani, partidul unic este mai unit ca niciodata, chiar daca pe micile ecrane defila punerea in scena a unei parodii de razboi fratricid:
– in stanga, in spatele lui Mircea Geoana, candidat din partea continuatorului istoric al fostului FSN, membri ai PSD, ai PNL, ai UDMR, ai unei parti din ceea ce, pe vremuri, se numea PNTCD si, fireste, membri ai societatii civile;
– in dreapta, in spatele lui Traian Basescu, candidat din partea aripii rupte din fostul FSN, membri ai PDL, ai fostului PNL, ai celeilalte parti care, pe vremuri, se numea PNTCD si, fireste, membri ai societatii civile.
Pe 3 decembrie 2009, fostul FSN – la randul sau, continuator al Partidului Comunist – a aparut pe ecrane in intreaga sa amploare, dovedind unei tari intregi intregi ca, dupa 20 de ani, nu exista o opozitie reala. Exista doar un mare si (atot)puternic partid unic.
Un partid unic reformat. Transformat. Schimbat din temelii in ceea ce priveste filozofia economica si politica, dar neschimbat defel in ceea ce priveste arta supravietuirii.
Pe 3 decembrie 2009 am vazut cum ar fi aratat o dezbatere intre Ion Iliescu si Nicolae Ceausescu daca PCR ar fi incercat sa se reformeze inainte de 1989.
Schimbarea la fata a Romaniei
Incepand de luni, 7 decembrie, intreaga Romanie se va schimba.
Pentru ca va trebui sa acceptam cu totii ca opozitia reala nu exista si ca plurarismul are limite bine delimitate. Pentru ca va trebui sa acceptam cu totii ca, indiferent daca noul presedinte se va numi Geoana sau Basescu, EI vor fi cei care vor castiga. Si, mai ales, pentru ca, nemaiputand sa o ascundem, va trebui sa ne purtam ipocrizia prin lume, adanc stampilata pe obraji.
De data aceasta nu vom mai avea cum sa ne prefacem. Nu vom mai avea cum sa ne spunem ca n-am stiut: indiferent de cum se va numi noul presedinte, stim cu totii ca are o “relatie speciala” cu toti aceia care sunt asemeni lui Sorin Ovidiu Vantu. O relatie care va continua, indiferent de numele lor. Pentru ca, in interiorul partidului unic, “nimic nu se pierde; totul se transforma”. Si pentru ca, asa cum o spun regulile democratiei, politica este arta compromisului.
O democratie al carei sens noi, romanii, il aflam dupa exact 20 de ani.
Prea frumos. Pacat.
Mare comunist era Basescu pe mare! Ati vazut cati pesti de pe mare si oceane sunt inscrisi in pcr? Basescu i-a inscris! Si tot el s-a intalnit cu Vantu.
@george: Acum… trebuie sa recunoastem ca si el a avut dreptate cand a spus ca a fost obligat sa se inscrie in PCR. Si parintii mei au fost obligati (au fost amenintati cu inchisoarea) si nici macar nu aveau functii importante – erau ingineri intr-o fabrica unde mai lucrau 2000 de oameni. S-a dat ordin ca toti cei cu functia “x” din fabrica “y” sa fie membrii PCR.
Oameni buni, va rog sa faceti diferenta intre “membru” si “activist” si daca vreti sa aratati legaturile dintre Bashescu si PCR aduceti dovezi ca a fost activist. Multi oameni au fost obligati sa fie membrii de partid si li se interzicea sa aiba functii de conducere daca nu erau. Sapati macar in activismul lui Base si cand aduceti dovezi in continuare spuneti clar ca e vorba de activism. Daca faceti un lucru, faceti-l pana la capat, nu veniti cu argumente pe jumatate corecte, pentru ca cei atacati sa argumenteze mai departe impotriva voastra bazandu-se pe jumatatea gresita.
[…] e acasa, si parca nu ma integram acolo. Geoana vs Basescu in turul 2 e chiar trist, vorba lui Sorin. Dar ne adaptam si putem sa sintetizam fericirea, nu? Totusi, lucrurile se vor schimba. Incet, […]
O singura observatie: PD, azi PDL, este continuatorul FSN, iar PSD aripa rupta si nu invers, cum se intelege din articol. Iliescu i-a lasat partidul lui Roman (el nu putea fi presedinte de partid fiind presedintele Romaniei) si a format PDSR.
crin, ar fi fost……… nou nout, scos din cutie?????
@vecinadeblog,
Ma refer la FSN ca organism creat pe 22 decembrie 1989 (“continuator al Partidului Comunist”) si nu la partidul politic FSN. Pe atunci i se spunea simplu, FSN. Astazi este amintit drept CFSN (vezi, de pilda, aici).
Oamenii lui Roman constituiau “aripa reformatoare”. Iar faptul ca ei au fost doar o aripa o arata atat rezultatele pe care le-au obtinut in alegeri (fata de de FDSN), cat si rapiditatea cu care au actionat pt a gasi o solutie de a schimba denumirea partidului (si a se dezice, la nivelul perceptiei, de povara acestei denumiri).
@ Flaviana,
Nu a spus nimeni asa ceva.
Chiar si asa, nu cei care il sustin azi pe Basescu s-au rupt, desi au schimbat denumirea, ci ceilalti, care au format/ s-au alaturat altor partide. In articol este vorba de continuatorul FSN nu al PCR, chiar daca o parte din membrii Frontului Salvarii erau fosti comunisti.
Linkul nu merge.
@vecinadeblog,
1. linkul merge;
2. citeste cu atentie, am dreptate. Iata, iti mai explic o data, ceva mai clar: pe 22 decembrie 1989 a luat fiinta Frontul Salvarii Nationale, pentru a umple “vidul politic” lasat de “autodizolvarea” PCR. Exista declaratii ca FSN s-ar fi nascut cu luni inainte, inca de pe vremea lui Ceausescu, dar nu despre asta e vorba. Desi initial liderii sai afirmasera ca FSN nu se va transforma in partid politic, la inceputul lui februarie 1990, FSN s-a transformat in partid politic. Pt a se face deosebirea, uneori se vorbeste despre CFSN cand ne referim la perioada decembrie 1989 – februarie 1990 si despre FSN cand ne referim la perioada de dupa 1990.
Bun. Mai departe.
In 1992, Petre Roman si aripa de reformatori proveniti din vechiul PCR reusesc o “lovitura de palat”, iar rezultatul este cel despre care vorbesti tu.
Confuzia ta vine din faptul ca nu diferentiezi FSN – partidul format in februarie 1990, de continuatorul PCR aparut in fata natiunii in decembrie 1990, sub denumirea de FSN.
Poate ca te vor ajuta cateva dintre documentele pe care le-am publicat mai demult… 😉
“aripa” e actualul PDL. 😉
Ce scriu mai jos ar trebui sa arate ca exprimarea ta a fost cel putin confuza. Nu voi continua argumentul mai departe de atat.
“La 6 februarie 1990 s-a înfiinţat Frontul Salvării Naţionale (FSN) mişcare politică a cărei activitate a încetat la 23 mai 1993. FSN, a cărui publicaţie era cotidianul “Azi”, a preluat programul făcut public în timpul Revoluţiei, la 22 decembrie 1989. Astfel, FSN se autodefinea ca „o formaţiune politică de largă cuprindere socială […] urmărind transformarea societăţii româneşti pe baza valorilor democraţiei, libertăţii şi demnităţii”[Stoica, 2004, 29].
La baza programului stătea reunirea „forţelor creatoare ale ţării în vederea realizării unui sistem politic pluralist democratic, a unei economii moderne şi eficiente, a renaşterii culturii naţionale”. Mai exista şi ideea tranziţiei treptate prin „menţinerea proprietăţii de stat asupra marilor întreprinderi […] formarea de întreprinderi particulare mai ales în domeniul micii producţii şi a serviciilor” ca şi alte măsuri asemenea.
Deşi iniţial FSN declarase că nu va deveni partid politic (3 ianuarie 1990), la 23 ianuarie 1990 FSN se transformă în partid politic, ceea ce provoacă demisia unor membrii marcanţi (Doina Cornea, Ana Blandiana, Ion Caramitru, Mircea Dinescu). Organizaţia, care a câştigat alegerile din 20 mai 1990, formând un guvern condus de Petre Roman, le-a pierdut apoi, după o guvernare marcată de crize din care cea mai marcantă a fost mineriada, iar din 27 septembrie 1992 a intrat în opoziţie. Exprimându-şi opinia despre FSN, mai ales grupul lui Ion Iliescu, care s-a desprins formând FDSN (ulterior PDSR şi în final PSD), Octavian Paler scria că acesta a profitat de imaginea lui revoluţionară pentru a neutraliza opoziţia [Tismăneanu, 1997, 235]
Partidul Democrat este “continuatorul de drept” al Frontului Salvarii Naţionale. La Convenţia Naţională din 1992 a avut loc sciziunea Frontului prin desprinderea unei grupări majoritare care a format Frontul Democrat al Salvării Naţionale. La 31 martie 1993 FSN s-a comasat prin fuziune cu micul Partid Democrat, rezultând o persoană juridică nouă, oficializată prin decizia nr.13 din 23 mai 1993 a TMB.[Stoica, 2005, 31]
Partidul Democrat a fost rezultatul fuziunii prin absorbţie al PD cu Partidul Democrat al Muncii, Partidul Unităţii Social Democrate, Frontul Democrat Român, Partidul Alianţa Naţională şi Partidul Pensionarilor şi al Protecţiei Sociale.”