Polul de Centru-Dreapta: o gafa monumentala

O strategie electorala veche de aproape zece ani a fost scosa astazi de la naftalina si prezentata de PNL ca mare gaselnita de imagine.

In 1998, fostul jurnalist Bogdan Teodorescu concepea, intr-o singura noapte, Manifestul Dreptei, document care avea sa devina, in scurt timp, “programul oficial” al Partidului Alternativa Romaniei (partid absobit de PNL in 2003 si avandu-l la conducere pe Varujan Vosganian, actualul ministru al Economiei si Finantelor).

Era un prim pas prin care se dorea ca, prin infiintarea la nivel national a unor Cluburi ale Dreptei din Romania, sa se confiste capitalul de imagine pozitiva (pe atunci inca existent!) al CDR in favoarea unui partid mic, dar cu o sustinere mare.

Chiar daca, din punct de vedere al imaginii, s-au marcat puncte pretioase (ei, ce vremuri! Dan, Dragos, va mai aduceti aminte?), strategia s-a dovedit in cele din urma un esec, fie si pentru faptul ca nu a mai existat un “capital de imagine pozitiva” care sa poata fi confiscat.

In schimb, Manifestul Dreptei a facut cariera, fiind copiat adaptat, sub o forma sau alta, de mai toate formatiunile politice “de dreapta” (cea mai buna dovada este ca, desi “noul” manifest al PNL se numeste “Manifestul Polului de Centru-Dreapta”, unii jurnalisti s-au grabit sa-l numeasca, in continuare, “Manifestul Dreptei”).

Dar sa revenim la Polul de Centru-Dreapta, constructie strategica vehiculata sub o forma sau alta de mai bine de un an, si care demonstreaza, inca o data, ca politica este o mare “doamna”.

• Manifestul Dreptei face referire, intre altele, la faptul ca, la opt ani de la caderea comunismului, formatiunile politice inca nu aveau curajul sa vorbeasca deschis despre capitalism. Astazi, PNL-ul ministrului Vosganian dovedeste ca acest curaj lipseste si dupa 17 ani;
• In 1996, PNL a intrat in Parlament doar datorita ajutorului dat de PNTCD. In 2000 si 2004, PNL a refuzat sa intoarca mana de ajutor primita si a devenit astfel unul dintre groparii PNTCD. Acum cele doua partide istorice sunt din nou infratite;
• Actiunea Populara a fost creata, intre altele, ca raspuns la orgoliile nejustificate din PNTCD. Mai mult, Marian Milut, fost candidat al AP la Presedintie, a plecat din aceasta formatiune politica amenintandu-l pe Emil Constantinescu “ca la Oltenita” si, dovedind ca resursele sale sunt bine betonate, devine presedintele PNTCD. Astazi, Milut si Constantinescu isi strang din nou mainile, cu bucurie.

Sigur, asocierea PNL cu doua formatiuni politice care vad pragul electoral doar cu ajutorul telescopului, poate fi justificata prin

1. incercarea de a acoperi zona de centru-dreapta a esicherului politic;
2. incercarea de a “impinge” PD la stanga PNL si a-l asocia cu trecutul FSN-ist;
3. incercarea de a crea PD-ului ceva nelinisti in relatia cu PPE (prin intermediul PNTCD).

O strategie “stralucita”, nu-i asa? Doar ca, in laboratoarele PD, aceasta miscare strategica nu numai ca era asteptata, dar, in cateva randuri, chiar s-a incercat sa se forteze mana PNL pentru a face acest pas.

Si aceasta nu doar pentru ca, incepand cu acest moment, este o simpla joaca sa determini suprapunerea imaginii negative a fostului CDR cu actuala imagine a PNL, ci, mai important, pentru ca PNL a invitat in “sufragerie” un nucleu dur de simpatizanti definit mai ales prin capacitatea lor de autodistrugere.

Pentru ca (trebuie spus!) nu erorile monumentale ale conducerii au determinat prabusirea CDR, ci interminabilele scandaluri starnite sub presiunea unui nucleu electoral care, incapabil de o sustinere constructiva, stie doar sa distruga.

Din acest moment, Partidul Democrat poate sta linistit: liberalii vor deveni preocupati doar de stingerea focului de sub talpi pe care singuri si l-au aprins.