Sebastian Ghiță a fost prins. Știe asta toată lumea. Pentru că toată lumea vorbește ba despre cât de prost a fost Ghiță de s-a lăsat prins, ba despre cât de proști suntem noi de ne-au trebuit patru luni să-l prindem.
Acum, sigur, e amuzant că ditamai milionarul e prins din pricina unui pașaport expirat (asta în condițiile în care în orice film vezi că un infractor care fură mai multă de o ciungă își permite un pașaport mai acătări).
Însă, punând cap la cap informațiile, rezultă următoarele:
un individ cu o statura atipică unui european mediu, aflat în bazele de date ale tuturor forțelor de poliție din Europa (ba chiar aflat în top 10 most wanted pe lista Interpol), se “deghizează” lăsându-și un pic de barbă și tunzându-și cele câteva fire de păr care-i deranjau chelia, iar apoi circulă vreme de patru luni prin spațiul european (prin zece țări, mai exact) folosindu-se doar de o poză lipită peste fotografia dintr-un pașaport scos din uz!
Băi băieți, înțelegeți?! Asta în condițiile în care Europa se bate cu pumnii în piept cum e ea gata să prindă teroriștii…
Problema nu e cum noi – cei obișnuiți de atât amar de vreme să fim păcălici – nu l-am prins vreme de patru luni pe Ghiță. Problema este cum un păcălici ca Ghiță s-a putut plimba prin Europa atât amar de vreme.
