Sunt printre cei care au avut sansa de a-l cunoaste pe Emil Constantinescu indeaproape.
L-am cunoscut in campanii si l-am cunoscut in linistea gradinii sale, l-am cunoscut in dezbateri si in linistea bibliotecii, l-am cunoscut ca om si l-am cunoscut ca politician.
Astazi, Emil Constantinescu se va retrage din viata politica. Iar eu ma voi rezuma la a aminti ce spunea Presedintele Constantinescu acum o vreme:
In Romania, pentru cei care au pierdut alegerile in 2000, lucrurile stau cu totul diferit. Si in general si in ceea ce ma priveste. De ce continui? Un posibil raspuns poate fi o parabola auzita la Tusnad: un predicator propovaduieste intr-o mica localitate. La inceput, este ascultat de multa lume, apoi de tot mai putini. El continua sa vorbeasca, iar atunci cand cineva il întreaba “De ce mai vorbesti daca nu te asculta mai nimeni?”, raspunde: “Am venit aici pentru a-i schimba pe oameni. Poate n-am reusit, dar continui pentru ca n-as vrea sa ma schimbe ei pe mine”.
De maine, blogul meu va avea cu un tag mai putin.
Mda, zicerea cu predicatorul suna frumos. Dar limba engleza, expresie a unui spirit mai pragmatic si mai etic, are alta zicere mai profunda: “If you talk the talk, you have to walk the walk”.
Din pacate Emil Constantinescu inseamna pentru mine iesirea din adolescenta si intrarea in “maturitatea” politica (a se citi “blazare”). Chiar si acum, cand am piesele puzzle-ului, nu reusesc sa le pun cap la cap si sa pricep ce s-a intamplat in anii aceia. Mai mult, vazandu-l pe la tot felul de emisiuni, imi dau seama cat de strain imi e, principial vorbind. (strain de mine ‘adolescent’ si strain de mine ‘matur’).
Cred ca simpatia mea pentru Constantinescu, ca om si ca politician, a inceput sa scada cu primul 1 Decembrie care l-a prins in functie. Un discurs nationalist si anacronic, care m-a facut sa ma simt prost. La modul propriu.
P.S.: Bunicul meu de la tara, de 86 de ani, inca mai are lipit pe perete (dupa 12 ani!), in camera in care traieste, un poster electoral cu Emil Constantinescu uitandu-se in zare, pe un fundal albastru. Cam atat de mari au fost sperantele, cam atat de mare a fost dezamagirea.
Hai bai, da-o, trai-ti-ar! Mare om, mare caracter! Sunt pacifist, las timpul sa rezolve problemele desi cred ar trebui sa mai iesim si in intampinarea lui…
@ Cristi,
Sunt unele lucruri pentru care sunt mandru ca sunt european (chiar daca,pragmatic vorbind, este o “madrie prosteasca”).
@ Costin,
Chiar daca intamplator stiu mult mai multe despre subiect (si chiar daca implicatiile emotionale sunt altele), ma vad nevoit sa iti dau dreptate.
Dumnezeu iarta Sorine. Pe mine ma cheama Costin. Nu uita asta 🙂
@ Sorin,
Corect. Si eu. Dar sunt si unele lucruri pentru care nu sunt mandru ca sunt “asa de” roman. Multe compun prezentul. O fi din cauza ca a castigat securitatea…
@ Sorin
Apropos de tema asta, gasesti o caricatura rautacioasa pe catavencu, la Daily Mardale. 😉
mie constantinescu imi va aminti intotdeauna de socul realizarii ce inseamna incompetenta in politica. sa-mi fie cu iertare, dar nu a facut decat rau Rromaniei. de fapt, sa nu imi fie cu iertare, ptr ca nu imi pare rau de ce am spus.
Din pacate, EC nu se dezminte si continua sa fabuleze cu gratie incepind cu acel calugar Vasile, o fictiune penibila, terminind cu parabola “auzita” la Tusnad. Sorin, cred ca il cunosc la fel de bine. Am petrecut si eu ore intregi cu el, inclusiv prin “vastele-i apartamente”. Concluzia mea: omul sufera de mitomanie. Apropo si de parabola, vorba aia cu “sa nu ma schimbe ei” ii apartine lui Eugen Ionesco si tare ma tem ca EC a auzit-o cindva de la cineva( sa fie Zoe?) dar in mitomania sa si-o atribuie cumva folosindu-se de o asa zisa parabola.
In rest, sa fie sanatos. Viata i-a dat mai mult decit ar fi meritat. Evident, cu sprijinul nostru neprecupetit, naiv si frustrant.
@ Pavel,
Ca om politic are pacatele sale. Ca figura publica, poarta – uneori – si pacate pe care ne grabim sa i le atribuim. Ca simplu muritor e un soi de tragism in destinul sau: un om care nu si-a mai apartinut atat de multa vreme incat a inceput sa-si uite sinele (probabil stii ce spun).
Nu, nu a fost Zoe! 😉