Fara indoiala, gestul PNL de a accepta ca reprezentanti ai PNTCD sa candideze sub sigla sa in 30 de colegii uninominale reprezinta o reparatie morala: PNL ajuta astazi (ce a mai ramas din) PNTCD sa intre in Parlament, asa cum, in 1996, PNTCD a ajutat, la randul sau, ceea ce mai ramasese din PNL.
Pentru Marian Milut, actualul presedinte al PNTCD, gestul liberalilor echivaleaza cu o tripla victorie:
- ii ofera sansa de a nu fi presedintele sub a carui conducere un partid de 2% reuseste “performanta” de a se scinda pentru a sasea oara;
- ii ofera sansa de a-si trece in palmares reintrarea PNTCD in Parlament dupa opt ani (chiar daca aceasta posibila reintrare se va face prin usa din dos);
- ii ofera sansa de a visa si de a continua sa vorbeasca despre magnitudinea sa ca om politic.
Sunt insa cele enumerate mai sus victorii si pentru PNTCD? Cine vor fi cei care reprezinta PNTCD-ul caruia astazi PNL ii intinde o mana de ajutor? Vor fi ei reprezentantii actualei conduceri? Vor fi reprezentanti ai PNTCD in ansamblul sau? Vor reprezenta ei grupul central care, in alegerile locale, s-a dovedit incapabil pana si sa gaseasca suficienti oameni pentru a completa listele electorale?
Dupa cum spuneam, gestul PNL reprezinta o reparatie morala. Iar raspunsurile la intrebarile de mai sus ne vor arata daca nu cumva, pentru PNTCD, acest gest a venit prea tarziu.
chiar e prea tarziu acest gest. singurul care ar fi avut cate de cat autoritatea de a readuce PNTCD pe linia de plutire era fostul presedinte Emil Constantinescu. din pacate acesta a fugit in 2000 pe usa din dos a politicii lasand PNTCD de izbeliste…
Milut, chiar daca dpdv moral nu ii poate reprosa nimeni nimic, nu este om politic.
actuala conducere a PNCT nu mai reprezinta nimic din partidul istoric care a facut istorie in anii ’90.
ps and off topic.
vad ca si tu ai sesizat asemanarea partid stat+ partid televizor 😉
ehehehe asta inseamna ca inca nu m-am sclerozat 😛