Norica Nicolai a fost respinsa de catre Traian Basescu

Traian Basescu a respins candidatura doamnei Norica Nicolai pentru ocuparea functiei de ministru al Justitiei.

Stimate domnule prim-ministru,

Prin prezenta vă solicit să renunţaţi la propunerea de numire în funcţia de ministru al Justiţiei a doamnei Norica Nicolai, deoarece percepţia publică negativă cu privire la fapte anterioare în care doamna Nicolai a fost implicată în calitate de senator, nu este de natură să conducă la creşterea încrederii în justiţia din România. (link)

Este un fapt de o gravitate fara precedent: pentru prima data o candidatura este respinsa pe motive de “perceptie publica”. Si este o actiune care poate arunca profesionalismul si mecanismele democratice in plan secundar, lasand scena politica deschisa pentru vanatoarea de vrajitoare.

La inceput de an electoral, cutia Pandorei a fost deschisa de chiar presedintele Romaniei.

Nota: Daca tot vorbim de an electoral, cititi in Evenimentul Zilei: Theodor Stolojan prim-ministru, Vasile Blaga primar al Capitalei.

Recomandări

4 comentarii

  1. Cristi

    Sunt de acord ca a respinge o candidatura de ministru pe motive de “perceptie publica” este un fapt grav. Perceptia publica este un fapt care face parte in primul rand din registrul comunicarii, nu al politicului.

    Dar cred ca traim acest fenomen (in care lumea occidentala traieste de cateva decade bune) si il vom trai in continuare. Ce fenomen? Diluarea politicului, prin reducerea sa la alt fenomen, i.e. comunicarea.

    Aceasta critica este, daca vrei, o generalizare postmoderna a criticii schmittiene cum ca politicul este din ce in ce mai mult acaparat (redus la, interpretat prin) de fenomene sociale (religie – contraraportul Tismaneanu – TBA; economie – institute liberale, matusi & nepoate).

    Cat priveste gherila dintre actorii politici…de asta am preferat sa raman la un nivel mai general. 🙂

  2. NU cred ca e vorba de o diluare a politicului… fara sa avem experienta unei lupte politice democratice si a unor profesionisti ai luptei politice automat politicienii nostri vor merge in domeniul conex, comunicarea si imaginea. Nu e neaprat un lucru rau, m-as bucura ca ai nostri politicieni sa devina mari comunicatori…

  3. Dincolo de mutarea accentului de la competente la perceptie publica, oare nu cumva respingerea este corecta, indiferent de motivul invocat?
    Mi se pare normal si firesc ca o persoana care s-a dovedit ca a incalcat legea sau codurile de procedura sa nu fie numita in fruntea Justitiei. Imaginea asupra impartialitatii justitiei este tot rezultatul perceptiei publice, mi se pare ok sa invoce un motiv de aceasi factura.
    Si inca ceva, omul, ca fiinta sociala, nu este doar suma competentelor sale. Este suma perceptiilor sociale asupra competentelor sale, a actelor si faptelor, a personalitatii. Adica, nu suntem ceea ce suntem, suntem cum ne percep ceilalti iar in cazul unui politician, este cum il percepe majoritatea, pentru ca imaginea asta este meditatorul interactiunii sociale.
    De ce ar trebui un politician sa fie judecat doar din prisma competentelor?

  4. Cristi

    @ Moromete

    Argumentele contra diluarii politicului pe care le prezinti sustin diluarea politicului…

    Intr-adevar, in democratia de masa politicianul trebuie sa fie mai ales un bun comunicator si mai putin un bun politician. Altfel spus comunicatorul il face pe politician si nu invers (vezi inflatia de actori intrati in politica din SUA, cu succese remarcabile; btw: actorii sunt printre putinele ‘categorii sociale’ care reusesc sa ‘penetreze’ casta politica americana).

    Dar, de vreme ce democratia reprezentativa & participativa in adevaratul sens al cuvantului tine de domeniul trecutului si al oraselor-republici (precum scria Rousseau), trebuie sa incercam sa intelegem mai bine realitatea prezenta.

    Incepand cu anii ’30 au existat vreo cativa autori nemti & francezi (juristi, sociologi, politologi) care sustin ca masa transforma democratia in demonocratie, comunicarea in dezinformare & propaganda, iar politicul in social (mai nou: socio-audio-vizual).

    Astfel, ‘politicul’ si politicienii ‘se muleaza’ actionand ca niste animale sociale, economice sau media(tizate), in niciun caz politice. O decizie politica ar trebui teoretic sa vizeze polis-ul in intregul lui sau sa se bazeze pe o suma de principii care sustin ‘fiinta politica’ a unui stat (un exemplu de decizie politica neta este aderarea Romaniei la NATO).

    Acum, de ce cred eu ca echipa de comunicatori ai lui Basescu e atat de inspirata (probabil e vorba in mare masura si de instinctul lui politic).
    El isi interpreteaza orice gest sau declaratie exclusiv ‘POLITIC’: noi sau ei; comunitatea unita vs. free rider; oamenii obisnuiti vs. coruptii; statul de drept vs. oligarhi. Respingerea nominalizarii Noricai Nicolai face parte din acelasi registru ‘politic’ si de aceea cred ca era de asteptat (si nu pentru ca Basescu e ‘intrigant’).

    Am scris ‘politic’ si nu politic pentru ca intotdeauna legitimitatea celui care traseaza sfera politicului poate fi contestata.

    De remarcat si ca in istoria recenta mai exista o singura persoana care a reusit sa polarizeze ‘politic’ societatea: Ion Iliescu la inceputul anilor ’90. (Acum inclin sa cred ca ’96 a fost o betie colectiva: cu E. Constantinescu sau nu, noi tot ne-am fi imbatat). 🙂

Adaugă comentariu