Am invatat sa convietuiesc alaturi de jurnalistul care insira prostii. Imi spun ca, poate, informatiile pe care le-a avut la dispozitie au fost incomplete. Sau ca atat a putut.
Si m-am obisnuit sa convietuiesc alaturi de jurnalistul care dezinformeaza cu buna stiinta. Imi spun ca, “la fel ca tot romanul”, incearca si ei sa se descurce in viata cum pot. “Pentru o paine mai alba”.
Nu ma pot insa obisnui cu aceia care umplu spatiul jurnalistic doar asa, ca sa fie, de parca ar umple carnati. Sa ne uitam, de pilda, la un articol publicat astazi in Cotidianul: Ultimele notite ale lui Orban pe esafodul PNL.
Ok, imi sunt prezentate notitele lui Orban. Dar care este informatia relevanta? Ok, s-a intrat cu cizmele in sufletul omului (da, jurnalismul implica si astfel de lucruri). Dar care a fost scopul acestei actiuni?
Care este concluzia (oricat de neinspirata ar putea fi ea)? Sau care este tentativa de manipulare (oricat de transparenta ar fi aceasta)?
Cred ca e strict vorba de scopul de a vinde. Intratul cu bocancii in intimitatea omului, mai cu seama daca acesta a personalitate publica si politician pe deasupra, vinde si trezeste la viata idioatele tentatii voyeur-istice pe care le au cei mai multi cititori de gazete.