Un jurnalist care are blog va ramane exact ceea ce este: o persoana care lucreaza in presa (poate cu pasiune) si care posteaza pe un blog (nu neaparat din pasiune).
Un blogger care lucreaza ca jurnalist va ramane si el ceea ce este: o persoana care posteaza pe un blog (din pasiune) si care lucreaza in presa (nu neaparat din pasiune).
Lucrurile sunt simple: un jurnalist nu va putea fi blogger (ci doar un jurnalist cu blog), iar un blogger nu va putea fi jurnalist (ci doar un blogger care lucreaza in presa).
Nici macar nu este o situatie noua (de exemplu, un bun copywriter nu va putea fi vreodata un bun PR writer si invers). Oare ce o fi atat de greu de inteles?
Si atunci? De ce a trebuit sa fie umpluta blogosfera cu expresii grele, replici acide si cuvinte dure?
Sa te exprimi “haiduceste” prin ziare sau la televiziune poate fi interpretat – mde, tara Mioritei!- ca un soi de “dreptate sociala”: arunci in obrazul unor personaje publice cuvinte pe care cititorii/telespectatorii le-ar arunca si ei, dar nu au posibilitatea sa o faca.
Insa, a te exprima “haiduceste”, in calitate de blogger, la adresa altor bloggeri, este ca si cum ti-ai fugari colegii de serviciu asa, ca sa le arati ca ti-ai luat pantofi noi.
Este un razboi fara sens pornit intre oameni care, in esenta, isi doresc acelasi lucru: sa comunice. Un “razboi” care aduce mult rau si doar efemere castiguri de audienta.
Astazi este 1 iunie. Haideti sa ne maturizam!
P.S.: Nu ma pot opri sa nu ma intreb ce li s-ar putea spune despre acest “razboi”, de exemplu, tinerilor participanti de la Olimpiadele Comunicarii. Ce ar trebui ei sfatuiti? Ne place sau nu, avem de a face cu un conflict intre formatori de opinie. Iar eu inca vreau sa cred ca, din pasiunea pentru comunicare, nu ar trebui sa se nasca injurii.
Si eu sunt curios sa aud ce ar zice participantii de la Olimpiade despre “scandalul” asta.
In principiu, i-as intreba pentru ce opteaza dintre 2 atitudini posibile, referitoare la un blogger cunoscut pentru stilul lui de mahala, care, spre exemplu, iata ce tampenii poate scrie despre mine:
http://www.zoso.ro/2007/05/cine-mai-manipuleaza.html
Atitudinea 1 este sa spuna, ca si tine, ca ii respecta punctul de vedere.
Atitudinea 2 este sa ii transmita ca e un “cercopitec” si nimic mai mult.
Exista si o a “treia cale”?
In principiu, atata timp cat nu se recurge la violenta, eu cred ca e ok orice cutremur in blogosfera.
Nu crezi, fiind si 1 Iunie :), ca situatia este muuult mai infantila?
Ai doi ‘cocosi’ si inca 2-3 spectatori care au chef de cearta, deci, evident, se cearta.
Restul e balcanism si nesimtire, dar .ro-ul e plin de asta….
Ce comunicare, ce PR, ce profesionalism… sa fim seriosi….
dragos, de ce o tii in continuare pe a ta? come on, esti atat de evident…
Oh da … Dragos a pus cineva intrebarea asta pe mailing list, daca nu … o arunc eu 🙂
Foarte tare Sorin. Da, comunicatorii de anul asta trebuie sa se dea cu parerea.
Eu sunt doar blogger-itza.Jurnalista nu. Dar bloggul ma poate ajuta sa devin.Asta e avantajul.
Iar pt jurnalisti avantajul pe care il au printr-un blog e acela ca se pot exprima liber,original, neingraditi de rigorile si stilul unui ziar anume.Pe blog nu ai limita de cuv, de idei si nici deadline-uri.Si marele avantaj e ca feedbackul e mult mai puternic pe blog.Sunt jurnalisti pe care ii apreciez si imi place sa vad cum gandesc ei cu adevarat,atunci cand le citesc blogul- unde se exprima mult mai deschis.E ca si cum as iesi la o bere cu ei.
Si pana la urma ce e rau sa vrei sa comunici si altfel?Chiar si daca o faci “violent”…esti liber sa citesti , sa scrii si sa comentezi ce vrei pe blog…pe cand la ziar nu poti transmite orice idee…
O sa am si eu o interventie pentru ca m-am implicat oarecum in conflict, incercand sa nu fiu in vreuna dintre tabere. Dupa parerea mea lucrurile stau in felul urmator:
1. Un jurnalist (mai ales unul de renume, poate chiar redactor-sef adjunct la un mare cotidian) TREBUIE sa fie un bun comunicator, un om de integritate morala (pentru a avea credibilitate) si un formator de opinie.
2. El trebuie sa fie constient si de reversul medaliei in ceea ce priveste transferul de crediblitate. Daca profita din plin de notorietatea sa ca jurnalist (lucru pe care nu il condamn deloc) pentru a avea o audienta riicata si pe blog, el trebuie sa fie constient si de revers. Adica trebuie sa fie responsabil fata de imaginea lui, dar mai ales fata de institutia de presa pe care o reprezinta. Blogul unui jurnalist nu este “tarlaua” acestuia (in ciuda vocilor care confunda “exprimarea libera” cu injuriile), ci o prelungire a statului sau social de formator de opinie.
3. Un om care lucreaza in media sau incearca sa vanda ceva unui public (in cazul de fata informatii si opinii) nu isi va denigra NICIODATA publicul prin jigniri repetate si prin formule agresive inutile. Va demonstra doar lipsa de eficienta si de cunoastere a deontologiei daca va actiona in acel fel. Pentru un jurnalist / blogger publicul = clientul = stapanul. E foarte simpla treaba asta.]
4. Un JURNALIST nu va face niciodata afirmatii nefondate, jignitoare sau acuzatoare fara a le proba prin argumente si, eventual, dovezi. Repet – un JURNALIST, nu un blogger. Pentru acelasi motiv ca la punctul 2.
Am incercat sa trag un semnal de alarma asupra derapajului si haosului intentionat declansat de “jurnalistul saptamanii” printr-o actiune pe care si dansul dorea sa o foloseasca impotriva presedintelui tarii dupa scandalul “tiganca imputita”. Adica prin boicot. Puteti vedea propunerea mea aici:
http://orasuldesmarald.wordpress.com/2007/05/30/scoate-l-pe-ciutac-din-blogroll/#comment-249
Mi-am luat ceva palme peste ceafa si am inteles si punctele in care am gresit. Pentru ca au existat si multiple greseli in demersul meu. Cu toate acestea, intentia demersului in sine a fost una corecta pe care o pot sustine oricand in fata oricui. Este insa evident ca unii oameni nu pot accepta cand o dau in bara, nu pot comunica cu cineva care are pareri contrarii si nu pot accepta ca EI (geniali cum sunt) sa fie criticati.
L-as ruga, in final, pe domnul Dehelean sa imi ofere un feedback fata de acest demers, in limita de timp pe care o are si daca mai urmareste continutul acestui blog. Sunt curios care este opinia sa ca specialist in comunicare, dar si ca om fata de pseudo-actiunea pe care am incercat eu sa o initiez. Vreau sa inteleg mai ales punctele in care am gresit pentru a nu repeta pe viitor asa ceva. Multumesc.
Exista o a 3-a cale Dragos, IGNORE
@Goriulian
Cred ca din nou te-ai grabit referitor la campania de “scoatere din blogroll”.
In rest nu as vorbi foarte mult despre asa-zisul “scandal”. Si asta pentru ca e clar ca nu pot fi decat partinic. Imi place sa il consider pe Victor Ciutacu un prieten (si sper ca sentimentul sa fie reciproc).
Ma bucur ca si-a propus sa aiba o voce importanta in blogosfera. Cred ca are cateodata un stil prea excentric, si e foarte probabil ca acest stil sa fie accentuat si de momentele neplacute prin care trece de ceva timp incoace. In rest raman un admirator al lui si un cititor fidel.
Si nu, nu ma simt reprezentat de vocile dominante din blogosfera pe care le-am auzit luand-o razna mai ales cu ocazia Referendumului.
De asemenea, nu ma simt reprezentat nici de vocile care au preferat sa ramana “neutre”.
In schimb imi place sincer Piticu, pe care il credeam mult mai radical inainte.