De ce avem nevoie de Ion Iliescu

Ieri, o stire NewsIn se raspandea cu repeziciune:

Sectia Parchetelor Militare a finalizat dosarul mineriadei din iunie 1990 in care a fost anchetata moartea a patru persoane si urmeaza sa-i trimita in judecata doar pe fostul ministru de interne Mihai Chitac si pe ceilalti ofiteri din dosar, iar cauza va fi disjunsa in cazul lui Ion Iliescu. (…)In ceea ce il priveste pe fostul presedinte Ion Iliescu, cazul sau urmeaza sa fie finalizat de catre procurorii Sectiei intai de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului General.

Replica lui Ion Iliescu a venit la extrem de scurt timp, sub forma unei scrisori deschise adresate lui Traian Basescu:

Problemele dumneavoastră cu justiţia, abuzurile dumneavoastră, afacerile dumneavoastră dubioase, care privesc şi spălarea de bani, şi falsul şi uzul de fals, încălcările sistematice ale Constituţiei nu vor fi uitate. Nu puteţi da la infinit lecţii altora, nu puteţi poza mereu în incoruptibil, în luptătorul cu sistemul ticăloşit, câtă vreme aţi contribuit şi contribuiţi din plin la ticăloşirea lui.

Si, in continuare:

Ati facut, in interviul acordat revistei Politique Internationale, si afirmatii care ma privesc direct, pe care nu ma sfiesc sa le calific nu doar mincinoase, ci de-a dreptul ticaloase, ele constituindu-se in indemnuri directe si in presiuni asupra organelor de cercetare penala, lucru care nu este o premiera in ceea ce va priveste.
Afirmatia dumneavoastra ca as fi anchetat pentru “crimele comise in cadrul revolutiei din 1989 si al mineriadei din 1990” nu ma vizeaza doar pe mine, ci pe toti aceia care in zilele si noptile fierbinti din decembrie 1989 si-au asumat riscuri si raspunderi pentru rasturnarea unui regim odios, antipopular si instaurarea democratiei in Romania.

Desi legatura dintre cele doua evenimente este evidenta, majoritatea jurnalistilor s-au grabit sa puna scrisoarea lui Ion Iliescu pe seama interviului acordat -inainte de referendum!- de Traian Basescu pentru “Politigue Internationale”.

De ce aceasta “graba”? Pentru ca nimeni nu mai este dispus sa il creada pe Ion Iliescu. Si nimeni nu mai este dispus sa vada daca nu cumva, macar uneori, Ion Iliescu mai spune si lucruri adevarate.

Oricat as incerca sa mi-l imaginez pe Ion Iliescu drept un batranel chinuit de spectrul unui sfarsit de viata hartuitor, nu-l pot dezbara de hainele comuniste pe care le-a purtat o viata intreaga. Pur si simplu, oricat m-as stradui, nu imi poate fi mila de el.

Si, cu toate acestea, cred ca avem nevoie de Ion Iliescu. De ce? Pentru ca, privindu-l, realizam ca Romania a reusit sa se desparta de trecut. O despartire a carei agonie inca mai cutremura vieti.