Citind ce isi propune Cristi Manafu pentru 2009, mi-am spus: da, domnule, asta vreau sa fac si eu!
Vreau sa fiu pragmatic, sportiv si concentrat pe lucrurile cu adevarat importante. Clar!
Si, privind spre monitor ca dupa un haiku de Pambuccian, mi-am dat seama ca mai vreau ceva. Ceva ce nu reuseam sa numesc, rasunandu-mi in minte in acorduri aproape uitate:
Cand eram mai mic, / Si n-aveam nimic, / Imi doream sa am ceva…
Apoi, aducandu-mi aminte ca, la un moment dat, cineva mi-a spus ca ma regaseste in acesta melodie,
mi-am spus ca vreau si un blog cat se poate de personal (am spus “cat se poate de personal”, da?!). Un blog pentru “celelalte cuvinte”.
Si, brusc, mi-am dat seama ce imi mai doresc in 2009:
vreau sa fiu – si pe mai departe – Eu. Asa cum sunt.
Un 2009 de exceptie! Tuturor.
Un an 2009 plin de reusite!
de departe barbat, de aproape copil 🙂
@ Gina,
Un an minunat si tie!
@ Maria,
Departe, aproape… “chestii” relative! 😉
Off topic, despre haik-ul lui Varujan: are 24 de silabe (maximul e 17). Nu e ok sa folosesti metafore si cred ca nici comparatii. Oricum trebuie sa dai indicii despre anotimpul in care te afli si sa folosesti cuvinte care desemneaza realitati cat mai “fizice”.
La multi ani, Dragos! Si un an de exceptie! 🙂
Scuze, pe blog nu ne spusesem 😉 La Multi Ani! Si posturi cat mai incitante. Eu stau cu tastatura pregatita 🙂
@Dragos: pentru a-i face dreptate domnului Pambuccian (nu pentru ca ar avea nevoie, ci pentru ca mi-e foarte drag) am scotocit prin blog-ul dansului pana am gasit comentariul in care isi justifica folosirea termenului ‘haiku’: http://varujan.rol.ro/2008/04/12/haiku-20/#comments.
O seara placuta si un an frumos!
@ Dragos, Maria,
Nu era nevoie ca termenul de haiku sa fie justificat. Pentru ca avem de a face cu o constructie poetica si nu cu piulite! 😉
Prin urmare, conteaza spiritul constructiei literare. De pilda, Nichita Stanescu a scris atat Haiku, cat si In spirit de haiku.
Sigur, ar mai fi cateva exemple. Ceea ce conteaza este cat de bine reusim sa numim “nenumitul”, incercand sa ne jucam, mioritic, cu “vid” si “plin”.
Si, pentru o colosala distractie: cititi pe wikipedia!!! 🙂
La multi ani oameni copii!!!!!!!!de departe barbat de aproape copil…hm,este adevarat,daca am fi tot timpul intelepti am sti ca in toti oamenii sta la panda un copil care abia asteapta ocazia sa se manifeste,daca am intelege asta viata ar fii perfecta.Cum sa te superi pe oameni cand te gandesti la copilul din ei??