Irefutabil, Arhi

Merită să plătești doar pentru a lăsa un comentariu pe un blog? Depinde de blog.

Pe scurt: Cetin a introdus pe arhiblog.ro un sistem de plată pentru aceia care doresc să își facă reclamă prin intermediul comentariilor.

Prima întrebare: merită să dai 4 euro/lună sau 50 de euro/luna pentru așa ceva? Haideți să vedem ai întâi ce înseamnă un comentariu pe arhiblog. Și, pentru a nu vă vorbi după ureche, vă voi spune o scurtă întâmplare. La începutul unuia dintre stagiile de internship am dat ca temă de lucru “promovarea rapidă, prin forțe proprii, folosind linkuri bit.ly” a unor evenimente culturale alese aleator. Și, cum nu mi-a trecut prin cap să pun vreo interdicție, cineva a profitat de această scăpare a regulamentului și, pentru a promova evenimentul pe care și-l alesese, a lăsat un comentariu pe arhiblog. Iată care a fost urmarea după doar câteva ore, la expirarea deadline-ului.

Acum, gândiți-va că acesta a fost doar un singur link lăsat prin intermediul unui singur comentariu, la un singur post de pe arhiblog. Și gândiți-vă ce ar putea însemna 4 astfel de linkuri, la ce posturi doriți. Sigur, vă costă 50 de euro. Dar, credeți-mă, bloguri care în mod obișnuit au pretenția de a primi de 5 sau șase ori mai mult pentru un articol plătit (ba chiar și primesc), se chinuie să aducă o zecime din traficul adus de un comentariu pe arhiblog.

De aici și cea de a doua întrebare: în cazul în care se va dovedi un succes, va putea fi implementat acest sistem și pe alte bloguri? Evident că va putea fi implementat și de alții. Dar ar fi păcat. Păcat de munca lor, se înțelege. Pentru că, în afară de arhiblog, mai sunt doar câteva câteva bloguri (patru, cinci, pe aici), capabile de asemenea performanțe. Și, pe lângă unele din aceste “și așa foarte puține bloguri”, arhiblog este un “blog quality”.

Și astfel ajungem și la cea de a treia întrebare: din punct de vedere al conținutului postărilor și al comunității strânse în jurul arhiblog merită să plătim acești bani? Ei bine, trebuie să vă spun ceva: în fiecare dimineață pierd vremea citind edițiile online. Un obicei ce l-am căpătat încă de pe vremea dial-up-ului și de care nu mă pot descotorosi, chiar dacă e tot mai mult o pierdere de vreme. Și, zău dacă vă mint: nu trece săptămână fără o droaie de violuri, de “content cu sânii la vedere” și de sfaturi privind “gustul cafelei simțit de femei atunci când acesta este băută de bărbați”. Și toate acestea în “presa premium”, “presa quality” sau cum vreți să-i ziceți. Și zău dacă pricep de unde vine puhoiul ăsta de prefecătorie: dacă edițiile online scriu despre subiecte ce în mod evident sunt XXX avem de a face cu lifestyle, iar dacă un blogger scrie același lucru avem de a face cu un limbaj trivial, suburban și neadecvat. Cât despre comentarii, ce să mai vorbim! Doamne ferește să vă lăsați copilul citind un articol serios despre, de pildă, Obama și să-l lăsați nesupravegheat în zona comentariilor! Și atunci, despre ce vorbim noi aici? Care e de fapt problema?

Și, încă un “amănunt”: aceia care cred că pe arhiblog cititorii vor da click pe irefutabil.eu convinși că vor găsi conținut video adecvat, ar trebui să nu uite ca și acești oameni sunt cumpărători. Prin urmare, “target”. Și chiar un target extrem de interesant, dispus să strângă cureaua tocmai pentru a arăta celorlalți cât de irefutabili sunt ei.

Alte opinii pe această temă puteți citi pe Chinezu.eu.