Marturisesc: cand se intampla sa ajung pe blogul lui Dragos Stanca, ziua mea devine mai vesela. De fiecare data! Pentru ca straduita sa de a fi si Orando si Zoso in acelasi timp – sau, altfel spus, un soi de magazin Victoria al online-ului: doi bloggeri intr-unul singur! – ma amuza.
Adica, una este sa scrii pompos despre proiecte hilare morale. O cere “fisa postului” si imaginea personala. In plus, despre asta a scris si Orlando (e drept ca Orlando a scris foarte sec, dar, mde, nu tot bloggerul a fost candva si jurnalist – fapt care, in treacat fie spus, nu stiu daca e de bine sau de rau).
Si cu totul alta este sa publici pe blog date despre “cum fura astia, frate!”. Asa cum face Zoso (si o face de ceva vreme).
Internautul neavizat s-ar fi asteptat, probabil, ca Dragos sa rezolve problema asa, ca de la un Managing Director F5 la un CEO InternetCorp. Un telefon scurt, de pilda:
bre, Mihai, Dragos la telefon. Ce dreak faceti mah cu toti columbienii aia, ca se plang astia de la SATI ca le intra prafuri in servere…
Sau o discutie la fel de scurta in cadrul IAB (sau la o cafea, daca la IAB-ul nu s-ar fi gasit pe stoc scaune libere).
Doar ca, tocmai aici e chicita: internautul care ar fi putut crede asa ceva e, precum spuneam, neavizat. Iar Dragos, un militant al proiectelor morale in .ro, vrea sa avem doar useri avizati. Motiv pentru care a recurs la cea mai eficienta tactica manageriala: spalatul rufelor in public. O adevarata binecuvantare pentru mediul online de vreme ce, de acum, tot userul va putea face un calcul simplu:
daca de 70.000 de dolari imi iau 31.000 de clickuri columbiene, de 20 de dolari cate clickuri columbiene imi iau?
Si, in consecinta, un mare serviciu adus agentiilor autohtone care, afland ca online-ul e frate cu Columbia, vor cere bannere in spaniola.
Sorin, totusi problema de fond nu este alta? Ca F5 a profitat de situatie (vorba vine “a profitat”), este clar. Dar “incidentul” este real, atestat si foarte clar, nu?
@ Iulian,
Da, este real. Si este un subiect care s-a tot discutat in blogosfera.
Eu ma refer aici la modul in care a fost gestionat… La faptul ca astfel de abordari – de la nivelul unor oameni care, vor, nu vor, sunt ceva mai mult decat simpli bloggeri – nu fac niciun bine. Si nu nummai ca nu rezolva nimic, dar pot aduce ponoase in plus.
Sorin,
Una la mana: Nu sunt blogger. Sunt un om – intamplator si momentan, unul care se ocupa de un proiect care se numeste F5 – care are si un blog. Blog in care scrie despre media, online si ce ii mai ocupa viata profesionala.
Doi la mana: Cand un site important din Romania, cum e wall-street, sare in weekend de la 40 la 350 de mii de unici, gasesc ca e un subiect de interes – pentru mine si, deci, cei care ma citesc. Deci, scriu despre asta (daca nu a facut-o altcineva inainte).
Trei la mana: Am vorbit cu Mihai la telefon pe acest subiect – care ar fi aparut oricum – si Mihai a dat raspunsurile si explicatiile necesare.
Patru la mana: Tu – ca specialist in PR ce te prezinti – ce sugerezi? Ca am facut un deserviciu industriei de online pentru ca nu am tinut chestiunea sub tacere? Ok, da-mi voie sa rad. Mult.
Ok, acum sa iti explic: aici parerile noastre sunt diferite. Eu cred ca, fiind o industrie tanara, tocmai ca aceste lucruri trebuie semnalate si lamurite public, in timp real, pentru ca altfel nu se autoreglementeaza niciodata, nimic.
Cinci la mana: Mai rad o data, pentru ca inca nu imi vine sa cred ca teza principala a textului tau se bazeaza pe “argumentul” ca ar fi trebuit sa nu scriu nimic si sa o rezolvam “intre noi”.
Acum pe bune: tu chiar lucrezi in PR? Si, daca da, ai avut vreodata vreun client? A, stai ca m-am lamurit. E vorba de PR politic. Ok, acolo e loc pentru toata lumea….
Succese!
@ Dragos,
Rasul e bun, e sanatos.
1. Ai blog. Deci esti si blogger. Din pasiune, interes etc.
2. Te contrazici. As cauta pe blogul tau de “neblogger”, dar mi-e lene. Asa ca am sa-ti reamintesc: atunci cand a fost vorba despre un angajat al trustului din care faci parte, l-ai pus la zid pt ca a scris pe blog ce nu ti-a convenit. De unde trag concluzia ca ori spui una si faci alta, ori ca punctul 2 e asa, de dragul numerotatiei.
3. Banuiesc ca ai vorbit cu Mihai dupa ce ai scris. Ceea ce este irelevant. Altfel ar fi un exemplu titpic de duplicitate.
4. Da exact asta sugerez. Daca vrei, dupa ce te opresti din ras am sa-ti si explic. In fond, de asta eu sunt specialist in PR si tu nu.
Ok, hai sa-ti explic si eu:
Faptul ca industria este tanara nu poate fi o scuza pentru ca managerii care activeaza in ea sa se comporte copilareste. Daca ai privi lucrurile cu maturitate, ti-ai da seama ca rolul unui manager nu este sa scrie pe blogul personal indiferent de informatie, doar ca sa fie primul.
(Evident, se presupune ca un manager si-a negociet salariul suficient de inteligent pt a lasa bloggerii asumati sa dea primii astfel de informatii.)
Si ti-ai da seama ca un manager – mai ales unul care stie sa afirme ca are blog, dar nu-i blogger, nu pune pe primul plan foamea de informatie a cititorilor sai (asa cum face un blogger).
Si, cel mai important: ti-ai da seama ca spaland rufe murdare pe bloguri nimic nu se autoreglementeaza. Niciodata.
Pentru a intelege mai bine: eu nu spun ca aceasta informatie nu trebuia sa apara pe bloguri; eu spun ca aceasta informatie nu ar trebui sa apara pe blogul unui “om care intamplator si momentan se ocupa de un proiect numit F5”.
5. Acum este randul meu sa rad. Serios, recomanda si mie cartea aia de management care pe tine te face sa crezi ca un telefon inseamna sa rezolvati “intre voi”. Cum Dumnezeu poti gandi atat de balcanic?
Autoreglementarile se fac incepand cu un telefon, doua, cu intalniri etc. Nu spaland rufe in public pt a ne intrece in vizitatori cu bloggerii (categoria din care, desigur, tu nu faci parte 😉 ).
Chiar iti este atat de greu sa intelegi ca o astfel de informatie are o anume greutate pe un blog oarecare si o cu totul alta pe blogul managerului de la F5?
Si, nu in ultimul rand, eu am avut si am clienti. Dar tu? A, stai ca m-am lamurit: tu esti angajat undeva. Ok, atunci vorbesti “cu stiinta”, ca toata lumea…
Sorin, aberezi putin. Insa nu voi continua acest dialog, pentru ca ar parea polemica si, din cate nu ma pricep eu la PR, din chestia asta nu ai avea decat tu de castigat. Nu cred ca trebuie sa iti explic de ce. Oricum, apreciez ca esti un cititor fidel al blogului meu, pana la nivel de detalii si de comentarii. Eu, pe al tau, am intrat azi prima data in viata mea. Si, probabil, ultima. O zi buna.
Mi se pare ca ii ceri putin cam multisor Dragosului. Face si el ce poate, dupa cum duce si cutiua.