Comentariile la insemnarea despre Polul de Centru-Dreapta ma determina sa revin asupra subiectului. Pentru ca, in comentarii, se vorbeste despre speranta. Iar despre speranta s-a vorbit, atunci cand s-a atins aceasta tema, si in comentariile editiilor online si la televiziune si pe alte bloguri.
In politica, speranta face casa buna cu sloganul. Insa, in marketingul politic, ea se dovedeste o arma cu doua taisuri: pe cat de repede duce spre inaltimi valul sperantei, pe atat de neiertatator striveste talazul sau (guvernarea CDR este edificatoare).
Din nefericire, sub generoasa umbrela a sperantei incap, deopotriva, si autosuficienta si lipsa strategiilor si neintelegerea oportunitatilor.
Strategic, modul de constituire a Polului este o greseala. Am spus-o si o repet. Si voi aduce (doar) cateva argumente, fara a scrie despre intamplari care, in opinia mea, trebuie sa ramana in “bucataria partidelor” (cei care le stiu imi vor intelege aluziile, ceilalti imi vor ierta “omisiunile”).
Daca ar fi actionat separat, formatiunile politice constituente ar fi putut deschide cel putin trei fronturi de atac la adresa competitorilor politici:
- in planul actiunilor parlamentare si guvernamentale;
- in planul PPE (prin intermediul relatiilor PNTCD);
- in planul imaginii publice (prin atacurile pe care le-ar fi putut lansa Emil Constantinescu pe teme ce tin de perceptia presedintelui de tip european).
In plus, gratie unui mic “ajutor”, PNTCD si AP ar fi capatat un plus de vizibilitate si, probabil, ar fi cunoscut o usoara crestere in optiunile de vot, suficienta pentru a se provoca discutii despre un “trend crescator”. Apoi, dupa ce pasii tactici corespunzatori ar fi fost pusi in aplicare, Polul s-ar fi putut constitui, dinamizand actiunea politica intr-un mod credibil.
Sigur, fronturile de atac amintite pot fi deschise si acum. Insa care mai este credibilitatea actiunilor? Mai ales ca, perceptiile asupra carora atrageam atentia in insemnarea mea, au inceput deja sa se iveasca.
In cele din urma, putem spune ca Initiativa Strategica nu a fost pierduta. Pentru simplul fapt ca aceasta nu a fost niciodata castigata.
sorin, sunt multi care nu privesc cu ochi buni constituirea polului de centru-dreapta. tocmai pentru ca isi dau seama de pontentialul sau.
era asadar normal sa se faca comparatia cu CDR-ul. in plus, e cel mai simplu, iar guvernarea CDR e inca proaspata in mintea oamenilor. mai mult, are reverberatii negative, care prin similitudine se extind asupra actualului pol.
@ Diana Tusa
Hm, as vrea sa vina mai repede ziua in care sa realizez si eu potentialul polului de centru-dreapta. Ca vechi fost taranist (sau ca fost vechi taranist), chiar m-ar interesa.
Pana atunci, insa, nu pot decat sa raman siderat ca Milut a ajuns micul maestru de ceremonii. E prima data cand mi-a disparut umorul politic.