„Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti? Între Adrian Năstase şi Băsescu. În 15 ani n-a apărut unul, să vină din lumea asta, să nu fi fost tarat de năravurile comunismului, să nu fi fost afectat de nimic. Ce blestem o fi?“
Cuvintele rostite de Traian Băsescu în decembrie 2004, chiar înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, rămân adevărate şi astăzi. Însemnătatea lor s-a diminuat însă cu mult. La fel şi semnificaţia.
La 20 de ani de la momentul 1989, nimeni nu pare a se mai sinchisi de faptul că foştii activişti au prins a-şi face titlu de glorie din trecutul comunist şi că odraslele acestora au agonisit averi uriaşe. Nimănui nu-i mai pasă că vechii „ştabi“ s-au îmbăiat în comunismul cu faţă umană devenind actualii investitori de succes.
Dimpotrivă: astăzi, jurnaliştii se laudă făţiş cu „securiştii care îi informează“, iar studenţii declară că îl regretă pe Ceauşescu. Este o Românie în care oamenii trecutului construiesc prezentul, iar oamenii prezentului privesc nostalgic – şi neştiutori – spre trecut.
Fragment din articolul pe care il semnez astazi in Evenimentul Zilei.
triste dar reale observatii, sorin!
Ne-au blestemat politicienii, dar ne-am blestemat si noi, nu vrem / putem sa intelegem mare lucru din ce se intampla in jur. Si cred sincer ca ne-au blestemat si stirile de senzatie despre vip-uri, care au devenit unicele noastre modele in viata.