Pentru a fi onesti, atunci cand ne referim la tembelismul electoral ar trebui sa avem in vedere atat tembelismul actiunilor si strategiilor politice cat si tembelismul acelora care comenteaza aceste actiuni.
Si tare mi-e teama ca, daca le-am tine socoteala, scorul ar putea fi extrem de strans…
Ce vreau sa spun cu asta? Ca nu-i offline-ul ca online-ul asa cum nici strategia de campanie nu-i ca analiza politica.
Si iata un exemplu:
– Vestea ca Marius Nicoara, candidatul liberal pentru Consiliului Judetean Cluj foloseste in campanie afise cu NIKOAra, a starnit mistouri atat in blogosfera, cat si in presa scrisa sau la televiziune;
– Cu toate acestea, din punct de vedere strategic, afisele lui NIKOAra au acoperire: desi Nicoara este acela care a adus Nokia la Jucu, sondajele arata ca, in Cluj, oamenii ii atribuie “fapta buna” lui Boc (desi acesta, onest, a afirmat public ca nu este meritul sau).
Si, pentru a nu generaliza: un exemplu de amuzament pertinent pe acesta tema ne este oferit de Andrei Crivat, iar un exemplu de articol pertinent gasim in Romania Libera.
Mie imi place.
Cred ca intr-un fel era de asteptat ca strategii de campanie, ca si candidatii, sa o ia de la zeronominal. E ca la inceputul lui ’90, cand oamenii reincepeau sa invete sa vorbeasca tare sau sa ridice ochii din caldaram si sa se uite in jur. Cred ca mai trec 2-3 campanii combinate pana cand se ajunge la oareshce coerenta si rafinament.
Mai grav e ca in campania asta au loc stalciri de adversari (sper sa nu se constituie intr-o regula).
Ma hazardez sa identific si o cauza pentru cele de mai sus: lipsa unui exercitiu elementar – acela al dezbaterii principiale (civilizate). Asta duce la atitudini & comportamente extreme, manifestate on & offline, in direct sau in stomacul adversarului.