Daca tot am vorbit ieri despre dibacia in dezinformare a lui Sever Voinescu, voi reaminti alte doua dezinformari recente.
1. Adrian Nastase:
Din 1989 pana in 2004, scena politica nationala era impartita in doua. PSD-ul (sau cum se numea in acele zile) – pe de o parte – si partidele care doreau sa invinga PSD-ul – de cealalta parte. Din 2004 incoace, paradigma politica romaneasca s-a schimbat. PSD-ul intra in coalitii cu altii pentru a incerca sa invinga PDL-ul lui Traian Basescu. Si nu reuseste. Daca in 6 decembrie, candidatul PSD ar fi castigat, rezultatul ar fi fost considerat o surpriza. Am ajuns un partid mai mic, capabil, eventual, sa produca surprize nu sa castige, in mod natural, competitiile electorale. Mai mult, daca in 2004, stanga reprezentata de PSD era la egalitate de voturi cu intreaga Alianta DA (PD+PNL), acum voturile dreptei depasesc cu mult voturile noastre. (Sursa)
Este PSD-ul de astazi un partid mic? Nu, nicidecum! Este un partid mare si aceasta este o realitate. Este un partid aproape la fel de mare ca PDL – inca o realitate. Dar nu mai este partidul dominant – tot o realitate.
2. Theodor Stolojan:
Un partid nu poate rămâne inactiv pentru că liderii de la nivel local, naţional, fac parte din actul guvernării, pentru că, astfel, există riscul să te trezeşti că ai pierdut legăturile cu cetăţenii, cu oamenii de afaceri, cu alte partide care fac parte din familia europeană. Relaţia PD-L cu cetăţenii nu trebuie suplinita de relaţia Guvernului cu aceştia. Asta e greşeală pe care a făcut-o Năstase în 2004. (Sursa)
Asta sa fi fost oare greseala lui Nastase? Si atunci baronii locali ai PSD cum au luat nastere? Si cum au luat nastere baronii locali ai PDL? Poate fi comparat Guvernul Boc cu Guvernul Nastase prin prisma “legaturilor cu cetatenii”? In mod evident nu. Si aceasta pentru simplul fapt ca nu existenta perceptia electorala ca guvernul ar fi condus cu adevarat condus de Boc.
Eh, se apropie reasezarile interne in partide. Prin urmare, nimic nou. Nici macar lipsa de imaginatie.
