De buna seama ca, in chiar momentul in care scriu aceste randuri, o buna parte a parlamentarilor PSD si PNL inca mai au intiparite zambetele pe buze.
“Am castigat! L-am dat jos pe Boc! Motiunea a fost adoptata! Victorie, victorie, victorie! Uraaa!!!” probabil ca isi spun ei, privind spre campanie precum curca-n lemne.
Fireste, ura este mare si adanc inradacinata in suflete. Dar nu despre asta este vorba acum. Asa cum nu este vorba nici despre “analistii si comentatorii politici” care stau agatati de ecranele tv precum maimutele de gratiile custii: privesc spre exterior cu priviri inteligente. Dar asta nu inseamna ca si inteleg despre ce este vorba.
Pe scurt: imediat dupa discurs, la Cotroceni ar fi trebuit sa se deschida sticlele cu sampanie. Pentru ca e moment de sarbatoare: gratie PSD si PNL, Basescu tocmai si-a castigat o campanie.
Mai clar: Traian Basescu nu a fost ales niciodata in vreo functie, ci campania sa a fost construita astfel incat electoratul sa voteze impotriva adversarilor sai. Problema majora pe care o avea Basescu in aceasta campanie era lipsa inamicului si, deci, imposibilitatea de a construi singurul tip de campanie care i se potriveste, singurul joc pe care stie sa-l joace (si, dupa cum a dovedit, chiar stie sa-l joace bine!). Acum inamicul exista. Si, prin urmare, campania poate demara cu adevarat.
Nu vorbesc aici de dreptate, de realitate, de fapte. In campanie lucrurile astea nu conteaza prea tare. Ceea ce conteaza este simplitatea mesajului, memorabilitatea lui, potentialul de viralitate pe care il are acesta. Iar mesajul e simplu: parlamentarii rai au vrut sa-l dea jos pe Boc pentru a scapa de Basescu si astfel a-si pastra ei pensiile babane.
Cuvantul “pensii” e inteles de toata lumea. La fel si “babane”. La fel si Boc, la fel si Basescu. Pe cand cuvinte ca “financiar”, “inflatie” si alte asemenea sunt din alta poveste. Si nu vor interesa pe nimeni.
“Fir-ati ai dracului cu melcii vostri!”, isi vor spune votantii traditionali ai Romaniei si vor stampila indesat. Basescu, fireste. Nu pentru ca ar crede ca ei vor trai mai bine. Ci pentru ca spera ca si “ailalti, barosanii” sa traiasca macar un pic mai prost.
Iar gandul unei astfel de razbunari rasuna printre Carpati ca o victorie. Hai Romania!
nu cred ca a castigat campania. doar ca va fi mai interesanta 🙂
Uitati faptul ca in Romania declinul economic nu a inceput odata cu criza economica mondiala. Romanii nu mai au incredere in parlamentari. Ei vad 300 sau 500 de afaceristi foarte bogati si multe jocuri politice. Clasa de mijloc e ca si inexistenta, restul populatiei traieste de azi pe maine, multi in saracie lucie, muncind la negru (si nu fiindca ar vrea ei asta!)
Unii oameni isi vand locuintele de la oras si pleaca la tara. Cum industrie nu mai e, se reintorc la pamant, acolo de unde i-a luat economia socialista, ducandu-i in orase.
Uitati ca peste 3 milioane de romani au plecat dincolo de hotarele Romaniei, incontinuu, indiferent de culoarea politica a celor alesi sa ne conduca; si asta nu va inceta fiindca majoritatea covarsitoare a populatiei NU ARE INCREDERE in capacitatea de redresare economica a tarii. (Multi din cei plecati sunt specialisti in diferite domenii. Da, nici ei nu au incredere in viitorul lor in Romania.)
Omul de rand care s-a uitat la televizor in ultimul timp a vazut ca prin Boc, Basescu a incercat sa faca astfel incat si parlamentarii sa simta efectele modului in care a fost condusa tara.
Si fiindca a facut asta, parlamentarii l-au pedepsit.
Cum sa nu castige popularitate actualul presedinte?
Chestia cu capra vecinului este valabila, intradevar, insa cu o nuanta care nu este de neglijat: “da, daca mie mi-e rau si bine nu imi va fi, oricum, prea curand, de ce nu i-ar fi rau si celui care a provocat asta?” gandeste omul de rand. E asa, un fel un fel de dorinta de dreptate. Romanii au iubit mereu haiducii.
Si nu uitati, acel “unde esti tu, Tepes Doamne! e la noi slagar national.
[…] şi eu mai departe: către Sorin Tudor, că tot a decis finalul campaniei ăsteia, şi cîţiva clujeni „de-ai mei” – Vasile Dîncu, Mihnea Măruţă, Doru […]
Sunt profund uimita de atata mizerie, l-au demisionat pe presedinte, acuma pe prim-ministru … ma intreb in care tara din UE s-au mai intamplat astfel de evenimente?
Astia nu-si dau seama ca tot cea ce fac este sa ne scada increderea in ei? Ne arata cat de periculosi sunt! Cum sa lasi astfel de oameni sa detina puterea absoluta? Ma ia un cutremur de nedescris la gandul ce ar putea face!
Alina crezi ca astora le pasa de altceva decat sa fure? Crezi ca intereseaza pe cineva in ce rahat ne-au bagat? Ca dupa ce pentru prima data dupa revolutie s-a gestionat bine o situatie si incepeam sa iesim din zona cacanie si acum ne-au asigurat locul in mizerie pentru inca mult timp?
Sorin, inamici ar fi existat oricum, ei ar fi fost treziti din somn chiar daca si-ar fi propus sa doarma sau sa stea undeva in background (de ex., Adrian Nastase a fost trimis in judecata).
Eu nu cred ca motiunea a fost o greseala (dpdv al strategiei), la fel cum cred ca este imposibil sa ai o campanie electorala pentru prezidentiale in care sa plantezi flori. Sau, in fine, in care sa plantezi DOAR flori.
Uite, pana si Crin, care propune “un altfel de”, ataca, pentru ca boboru’ tre’ sa vada si brandu’ pe sub tricou si nu place la croitorasul de biblioteca. Sincer, nu cred ca Basescu este campion mondial absolut la karate sau, in caz ca e, ca va ramane in top toata viata. 😉
Ce as amenda ar fi modul de comunicare al majoritatii de 65% din Parlament. Primul lucru pe care l-as fi facut ar fi fost sa adun toate voturile date de electorat acestei majoritati si sa comunic public numarul. Daca acesta ar fi fost mai mare decat numarul de voturi luate de Basescu, evident. 🙂 Adica sa ne batem in lupta dreapta a legitimitatii.